Teen mom 2018

As putea incepe prin a aduce o groaza de argumente care ar putea raspunde la intrebarea “De ce e misto sa fii mama tanara?” si sa incerc sa conving lumea sa lase deoparte conceptiile despre cariera inainte si copil dupa, dar nu o sa fac asta. O sa va povestesc din propriul punct de vedere cum e sa fii mama tanara cu bune si cu mai putin bune si cam la ce v-ati putea astepta daca va doriti un copil imediat ce adolescenta s-a incheiat. Mie personal, nu mi s-a schimbat viata radical din momentul in care am ramas insarcinata sau din momentul in care am nascut. Asta datorita faptului ca am avut foarte multi oameni langa mine care m-au sprijinit si care mi-au fost alaturi, oameni care s-au bucurat de decizia mea si a lui S., si nu numai ca s-au bucurat, dar au si inteles, au acceptat si ne-au ajutat.

Este foarte importanta partea cu “intelegerea si acceptarea”. In momentul in care alegerile tale sunt acceptate si nu judecate, in momentul in care vezi ca oamenii din jurul tau sunt langa tine orice ai alege sa fii si sa faci, iti e mult mai usor sa treci peste anumite schimbari care desi par simple, sunt destul de dificile. INCA traim intr-o societate careia i se pare anormal sa faci un copil la varsta de 20 de ani si care te judeca si inca cere explicatii pentru asta. “Vaai! Asa tanara si deja are copil.”, “Da’ de ce ai facut copil asa de mica?”, “Da’ cum s-a intamplat? Ai facut-o neprotejat sau s-a spart?” etc. Toate intrebarile de genul asta ar putea sa te demoralizeze daca esti o persoana usor influentabila sau care pune la suflet tot. Dar nu sunt numai intrebarile spuse pe fata. Mai sunt si barfele de care auzi intamplator de la X ca Y a zis “Ai vazut, fata? A facut copil. Ce i-o fi trebuit?” sau, mai sunt babele alea care il amesteca pe Dumnezeu in discutie “Asa de mica si cu copil…Doamne! Tare mila mi-e de fetita asta.”. Eu nu am auzit sa mi se spuna lucruri de genul asta, sau cel putin nu de multe ori si nu prea au sunat urat, in schimb, am auzit la adresa altor femei. Daca ti se intampla sa dai piept cu o situatie de genul asta, doar zambeste si bucura-te de viata ta frumoasa si minunata in continuare. Sunt alegerile tale si nu trebuie sa dai nimanui explicatii. Eu sunt mai “nesimtita”: nu ma atinge ce zice lumea, nu-mi pasa ce zice lumea. Imi place viata mea si ma mandresc cu alegerile mele.

Imi amintesc ca de mica imi doream sa fiu o mama tanara. Imi doream sa fiu frumoasa cand voi fi insarcinata, imi doream sa fiu slaba si sa am doar burtica de graviduta, stiam ca vreau ca pe fetita mea sa o cheme Natalia, pe aproape toate papusile mele le chema Natalia, voiam sa am 40 de ani si sa merg de mana pe strada sau in cluburi cu fata mea care sa fie deja mare si zica lumea ca suntem surori, iar cand am crescut pe la vreo 19 ani am stiut ca e momentul pentru visele mele. Sincera sa fiu, nu eram foarte sigura pe mine ca o sa ma descurc super in rolul de mamica dar nici speriata nu eram. Mie imi plac schimbarile si stiam ca trebuie sa iasa ceva bun din ceva la care adaugi dragoste si dorinta. Aveam incredere in S. si in mine ca ne vom descurca cu asta. Nu prea mi-a pasat ce va zice lumea. Nu m-am gandit nicio secunda la faptul ca un copil m-ar impiedica sa-mi urmez visele si sa-mi fac o cariera, dimportiva, ma gandeam si inca cred asta, e cea mai mare motivatie a mea. Ea ma face puternica, ambitioasa, ma face o persoana mai buna si asa reusesc sa fac tot ce imi propun. Studiile, cariera, hobby-urile, totul poate fi desfasurat in paralel cu parentingul. Nu trebuie sa renunti la una ca sa o poti avea pe cealalta. Nu trebuie sa astepti pana la 30-40 de ani daca nu vrei asta. Daca vrei, reusesti.

Acum, ca tot vorbim despre tinerete, sa includem si distractia, zic. DA! Ai timp si de distractie. Daca vrei sa iesi cu prietenii, daca vrei sa iti petreci timpul cu iubitul sau chiar si de una singura, poti sa faci asta. Trebuie sa existe un bunic, vreo sora, un frate care sa poata stea cu el cat timp tu te distrezi sau te relaxezi. Este adevarat ca un copil te aglomereaza si ca solicita mult timp si cateodata nu iti mai vine sa faci nimic decat sa stai degeaba, dar cumva, la un moment dat, se aseaza toate si vezi de fapt ca daca vrei, poti avea timp de orice. Eu, de exemplu, am timp de Nat, am timp de facultate, am timp de ceva treburi prin casa, am timp sa merg o ora-doua la sala, am timp de relaxare, am timp de mine, am timp de scris pe blog si lista poate continua. E un pic obositor, dar m-am obisnuit. Cu putin ajutor din partea persoanelor potrivite, oricine s-ar descurca.

Mie mi se pare minunat faptul ca ma pot bucura de tot ce imi ofera mai frumos tineretea impreuna cu copilul meu. Mi-a spus cineva ca sunt “copil cu copil” lucru ce nu m-a deranjat deloc. Din contra, ma bucur ca ea invata lucruri de la mine si eu de la ea. Ma bucur ca nu sunt multi ani diferenta intre noi si ca aproape facem parte din aceeasi generatie, fapt care cred ca o sa ne diminueze eventualele viitoare conflicte. Ma bucur ca multa lume imi zice ca Nat e “Ioana mica” si ca inca se observa ca seamana cu mine. Ma bucur ca pot sa ma pun la mintea ei, ca pot si ca am energie sa ma joc cu ea, sa alerg si sa facem cam tot ce fac copiii mai putin datul in tobogan ca nu mai incap :)).

Voi ce parere aveti despre a fi mamica tanara?

Share & Keep in touch:
Facebook
Facebook
Instagram
Pinterest
Pinterest
LinkedIn
Email

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.