Ce am inteles din parenting pana acum (Partea I)

Sa ai un copil e frumos, e super, e amuzant, te umple de iubire si de energie pozitiva, te face sa te simti si tu copil, te calmeaza si te face sa te simti madru de tine si de el. Dar hai sa ne gandim si la celelalte parti, mai putin placute, sa expunem si latura la care probabil nu ne gandim intotdeauna atunci cand cineva ne pune sa ne descriem viata de parinte.

Zambet in coltul gurii <3

Fetita mea are acum aproape 2 ani si jumatate. De-a lungul acestor 2 ani si jumatate m-am confruntat cu diferite comportamente pe care uneori am stiut cum sa le gestionez, alteori in schimb, imi venea sa imi smulg tot parul din cap.

Sa incep cu primele zile ale vietii ei. Aici imi vine in minte preponderent argumentul cu care unele persoane din jurul meu incercau sa ma faca sa inteleg ca daca voi sta toata ziua cu copilul atarnat martisor in bratele mele, voi creste o rasfatata cu care ma voi lupta toata viata. LUCRU TOTAL FALS! M-am tinut tare pe pozitie si in ciuda argumentelor lor logice, mi-am ascultat instinctul care imi spunea “Ia-ti in brate fetita! Are nevoie de tine si de iubirea ta!”. Avea nevoie sa se calmeze, avea nevoie sa se simta in siguranta, avea nevoie sa se simta iubita si acceptata. Ca urmare a acestui gest al meu “necugetat”, in prezent am un copil care, cred eu, e sigur ca il iubesc si ca ii voi fi mereu alaturi cand va avea nevoie de mine.

 

Blue eyes, blue eyes
Cam asa arata fericirea mea 🙂

Dupa luatul in brate, urmatoarea mea dilema a fost daca sa o culc in pat cu noi sau sa o pun in patutul ei. Am oscilat mult timp gandindu-ma la treaba asta. Intr-un fel voiam sa o simt langa mine, intr-un fel voiam sa dorm mai linistita fara sa ma gandesc ca poate cade din pat sau ca ma voi intoarce din greseala peste ea. Cat timp eram inca in maternitate, dupa ce am nascut-o, langa patul meu, era patutul ei, in care a stat foarte putin, doar cat ma duceam la baie sau cand o mai puneam adormita fiind ca sa ma pot dezmorti. Cand am ajuns acasa, ea adormea in bratele mele si o puneam langa mine in pat pentru ca asa mi se parea mai comod. Daca se trezea in timpul noptii, doar o alaptam sau o schimbam pentru ca aveam pampersii strategic pusi, fara sa mai fac o groaza de drumuri pana la patut si inapoi. Si in felul acesta dormeam amandoua bine. Dupa o perioada, citind si rasfoind diferite articole, a cam inceput sa ma inspaimante gandul ca daca o sa o mai continui asa, cand va fi mare imi va fi extrem de greu sa o invat sa doarma singura, in patutul ei. Asa ca o adormeam langa mine si pe urma o puneam inapoi la ea in patut. Dormea cateva ore bune pana cand se trezea si incepea sa ma caute. Isi scotea manutele si piciorusele prin zabrelele de la patut, se zvarcolea de pe o parte pe alta si, mai tarziu, cand a mai crescut, se ridica pe marginea patutului, se uita la mine si ma vedea ca dorm, radea un pic si incepea sa ma strige. Eu, fireste, ma ridicam, o luam, o puneam langa mine, o adormeam iar, ma ridicam iar, o puneam la loc in patut si incercam sa mai adorm si eu inapoi. Mi se parea foarte obositor, desi am continuat-o asa cateva luni bune, asta pana cand ne-am mutat, si odata cu mutarea noastra am facut si o schimbare. Langa patul nostru, am lipit patutul ei fara una din laterale, si desi nu doarme singura, doarme totusi in patutul ei, iar eu dorm linistita langa ea si in acelasi timp relaxata. Nu stiu daca e cea mai buna varianta, nu stiu cat de greu imi va fi sa o invat sa doarma, dar simt ca pentru varsta ei si pentru comfortul nostru este destul de ok asa.

Sweet dreams, baby girl
Just another night with her next to my pillow

Dupa ce bebele meu incepuse sa stea bine in fundulet, cand era un ghemotoc de vreo 6 luni, am inceput sa-l diversific. Intuitia mea imi spunea sa merg pe auto-diversificare, insa timpul ma cam obliga sa ii mai dau si eu sa pape din cand in cand. Ceea ce nu mi s-a parut chiar atat de rau. Cumva ne-am impacat amandoua cu metoda asta :). Azi am o fetita care poate manca singura daca ii e foame fara sa comenteze, poate face nazuri daca n-are chef sau pofta de mancare si poate manca si daca ii dau eu, cand n-avem timp sa stam 100 de ani pe un iaurt.

Copil care experimenteaza mersul. DA, aceasta este o perioada a mamicilor si in general a parintilor care experimenteaza palpitatiile. Se ridica, face cativa pasi, si il vezi in secunda doi cum cade fix langa un colt de mobila, evitand impactul, tu cu inima cat un purice, el cu un zambet larg pe fata, mandru de marea realizare. Ce am facut eu: am lasat copilul sa experimenteze singur, iar cand eram intr-un loc unde se puteau intampla diferite “dezastre” stateam pe langa el fara sa il ating, dar gata oricand sa previn o lovitura. Astfel, el e in continuare mandru de el ca a reusit singur, iar tu fericita ca nu a facut “buf”. Iar cu premergatorul, personal, nu sunt de acord. Eu am lasat-o ceva timp pe Nat in premergator, mai mult pentru a sta mai cuminte in timp ce se plimba prin casa si in timp ce eu imi mai faceam din treburi, dar nu a fost cea mai buna decizie. La sfatul doctorului nu l-am mai folosit si bine am facut. La foarte scurt timp dupa, aveam un copil care mergea foarte bine in picioare si sigur pe el.

 

Baby Nat first steps
Girl, you rock!

 

“Nu vreau!”. Mi-am dat seama ca atunci cand fetita mea imi spune ca nu vrea sa faca ceva, nu functioneaza prea bine cearta sau amenintarile, despre care poti citi mai multe aici. Nu o sa intru prea mult in detalii pentru ca sunt sigura ca si daca nu esti parinte stii despre ce vorbesc, in ideea in care, cu siguranta ai intalnit cel putin un copil care sa iti zica macar o data ca “nu vrea”. In schimb, ceea ce am observat ca functioneaza este sa vorbesti cu copilul. Sa il intrebi de ce nu vrea, sa incerci sa il ajuti sa-si rezolve problema in legatura cu acel lucru si in final sa il faci sa faca acel lucru de bunavoie. Ai putea sa ii explici pe un ton frumos de ce este bine sa faca acel lucru, in loc sa ii expui toate rezultatele rele la care se poate ajunge daca nu il face. Stiu, pare simplu din vorbe. E un pic mai complicat in realitate, dar nu imposibil. Sigur reusesti.

Mai am foarte multe sa va spun, informatii pe care le puteti gasi aici.

 

To be continued…

 

 

Share & Keep in touch:
Facebook
Facebook
Instagram
Pinterest
Pinterest
LinkedIn
Email

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.